Metallica la Sonisphere 2010 sau una din cele mai mari dezamagiri din viata mea.

Metallica..un nume nu mare, ci foarte mare. cel putin pentru ascultatorii de muzica rock, metallica e (sau a fost candva) un nume gigant. toti care asculta sau care au ascultat vreodata rock au placut aceasta trupa la un moment dat al vietii lor. si cei care spun contrariu sunt ipocriti.

eu unu de exemplu ascult si acum metallica. nu sunt trupa mea preferata, nici pe departe. dar cand am inceput sa ascult rock am inceput cu metallica. si acum imi plac multe din cantecele lor mai vechi. pentru mine faptul ca urma sa vad metallica live era ceva de nedescris. cand am aflat ca pot ajunge la concert (credeam ca nu pot ajunge, caci era posibil sa am un examen a 2a zi dupa. ma rog pana la urma, dupa ce mi-am luat biletu am aflat ca chiar am examen a2a zi dupa, dar asta nu conteaza), eram in timpul unui curs, si cele 10 minute ramase, care ma desparteau de cumpararea biletului mi s-au parut cele mai lungi minute din viata mea.

ideea e ca atunci cand ai asteptari mari, intotdeauna vei fi dezamagit. la manowar, la iron maiden si la ac/dc nu am avut asa asteptarii mari. desi manowar si iron maiden sunt 2 din trupele mele preferate si ac/dc sunt zei. nu am avut asteptari si totusi ce am trait in timpul acestor 3 concerte nu se poate descrie in cuvinte. si poate din cauza asta am avut asa asteptari de la metallica. pentru ca aveam experienta a3a super concerte rock in spate si memoria concertului ac/dc era inca proaspata.

eu cand merg la un concert, caut in special 2 chestii. si nu cumulate. ori una ori alta. prima este coregrafia de scena. si cand ma refer la coregrafie nu ma refer la o artificie si la un pumn de confetti aruncat in sus. ma refer la chestii gen o locomotiva de 2 tone, o rosie (rosie ca in whole lotta rosie, nu tomata. si chiar ca whole LOTTA rosie) gonflabila de 10 metri inaltime, 2 tunuri indreptate spre casa poporului, un eddie android de 10 metri care se plimba spre scena sau nu stiu, o tema a scenei, o chestie care sa te faca sa tremuri si sa ti se faca pielea de gaina pe tine. cel putin mie asa mi s-a intamplat la maiden si la ac/dc (si in legatura cu ac/dc, am spus-o de 100 de ori si o s-o spun de fiecare data cand o sa am ocazia: ce a facut ac/dc pe 16 mai in piata constitutiei nu o sa mai vada romania in vecii vecilor). am trait concertele alea 2 nu doar cu urechile si ochii ci cu fiecare simt. pentru ca un concert facut ca lumea se traieste nu doar se asculta. deci recapitulam: coregrafia este una din chestiile pe care le vreau la un concert.

daca nu exista coregrafie, vreau sa vad atmosfera facuta de trupa. adica vorbit cu publicul. facut glume. si vorbit mult cu publicul nu doar "hey are u having fun?". sa introduca melodiile intr-un anumit fel, sa tina discursuri chestii de genul. bruce dickinson introducea fiecare melodie de la iron maiden cu cate o gluma. n-o sa uit niciodata cum a introdus "rimes of the ancient mariner". era ceva de genu: "you know, last year i went to romania, to constanta to attend a pilot convention . and i wanted to taste one of your famous garlic sausages. i went to a restaurant and when i tasted one of them i found a beak. hmm. wait a minute. pigs don't have beaks. this sausage is not made of pork, its made of a fucking albatros. and where can u find an albatros? of course in the deep sea. along with a very ancient demon" si a inceput cantecul. o chestie e genu vreau. sau cum s-a intamplat la manowar. bassistul joey de mayo, liderul trupei a vorbit circa 15-20 de minute in romania. se vedea ca are casca in ureche. dar macar a facut efortul de a vorbi in romana. apoi le-a multumit celor care i-au adus in romania si in deja consacratul stil caracterist manowar le-a inmanat premiul "the balls of steel". au luat un tip din public l-au intrebat daca are coaiele necesare de a canta o melodie cu ei, tipu a avut si s-a ales cu o chitara. la o chestie de genu ma refer. ori coregrafie ori atmosfera. daca sunt amandoua cum a fost la maiden cu atat mai bine. ac/dc nu au vbit cu publicul. dar am 60 000 de martori care pot spune ca nu a fost nevoie sa scoata o vorba. cum s-au miscat si cata energie au aratat la varsta de 60 de ani a fost mai presus decat orice cuvinte puteau scoate.

oricum ne abatem de la subiect. in orice caz nu vreau sa fac o cronica a zilei a2a de la sonisphere. pentru ca cronici sunt destule. eu vreau sa exprim ce am simtit eu in ziua aia. si nu in legatura cu felul cum au cantat, pentru ca au cantat cum ma asteptam: perfect. dar dupa cum v-ati dat seama eu nu caut doar muzica intr-un concert. vreau sa traiesc un concert nu doar sa il aud sau sa il vad.

ziua a2a de la sonisphere 2010 se "vroia" a fi un concert The Big Four, adica cele 4 trupe din statele unite care au revolutionat muzica thrash. in ordinea intrarii pe scena anthrax, megadeth, slayer si metallica. eu unu nu ascult anthrax megadeth si nici slayer. defapt eu nu prea ascult thrash (cu 2-3 exceptii). chiar si de la metallica, perioada thrash nu ma incanta asa mult precum ma incanta perioada heavy metal. in fine. ideea e ca dintr-un concert big four s-a transformat intr-un concert metallica cu anthrax megadeth si slayer in deschidere. ceea mie mi s-a parut foarte de cacat. pentru ca in ochii (si urechile defapt) unui ascultator de thrash, metallica poate nu e cu nimic mai presus decat celelalte 3 trupe. ideea e ca metallica a avut mult mai mult succes mainstream. adik poti sa intrebi pe oricine si a auzit de metallica chiar daca nu asculta. si nu ma refer la ascultatorii de muzica rock. ma refer la oricine. dar intreaba pe un om care nu asculta rock daca a auzit de anthrax slayer si megadeth si 90% va raspunde nu.

la concertu asta au venit si foarte multi pustani de 12-13 ani care stiau decat albumele st anger si death magnetic (tzeapa fraierilor ca au cantat decat 2 melodii de pe death magnetic si niciuna de pe st shit.. aa pardon st anger). nu zic ca nu aveau ce cauta acolo. fiecare face ce vrea cu banii lui. si na, as fi ipocrit pt ca la 12-13 ani eram si eu la fel. dar metallica are mult mai mult succes comercial si aduce mult mai multa lume.

dupa cum am zis, nu ascult nici una din celelalte 3 trupe, dar oricum, le apreciez valoarea si un concert big four va fi intotdeauna un eveniment imens (mai ales ca asta era primu turneu pe care cele 4 trupe il realizau impreuna). eu am ajuns pe la sfarsitul lu anthrax pe care nu am apucat sa ii ascult foarte bine fiind ocupat sa imi cumpar jetoane si prima bere (ma rog apa, ca nu prea se putea numi bere). oricum cele 5-6 minute cat am prins din anthrax mi s-a parut ca s-a auzit foarte bine. a urmat pauza si apoi megadeth, care s-au auzit execrabil. deci sunetu a fost mai prost decat a fost la iris in deschidere la ac/dc. da e normal ca trupele in deschidere sa se auda mai prost ca headlineru (defapt nu e normal, dar asa se procedeaza peste tot). si mai mult decat atat, nu e normal ca anthrax megadeth si slayer sa fie opening acts la metallica. dar nu mai comentez. oricum asa s-a intamplat peste tot la sonysphere nu doar in romania. anthrax si megadeth o ora, slayer o ora juma aproape si metallica peste 2 ore.

dupa megadeth a urmat slayer care s-au auzit genial. chiar daca mie unu nu-mi plac aproape de loc, a fost genial soundu. da ma rog, mancam mici in timpu concertului slayer (am avut o strategie "geniala": m-am dus sa imi iau mici in timpu slayer crezand ca coada va fi mica. mda evident nu eram singuru care gandea asa si coada nu a fost mica) si nu am fost foarte atent. dar cert e ca singura melodie care o stiam de la ei adica "reign in blood" a sunat genial. ma rog dupa slayer a urmat pauza (cam prelungita dupa parerea mea) si apoi a urmat metallica. dupa cum cre ca va dadurati deja seama, m-au dezamagit complet. absolut deloc coregrafie (ah ba da in spatele scenei era un ecran imens. wooooow pisati-va pe noi). si nu poti sa spui ca nu au vut coregrafie pt ca nu era concertul decat pt ei, pt ca in a3a zi cand a cantat rammstein au avut baietii aia o coregrafie geniala (defapt in asta consta un show rammstein: coregrafie). in fine, deci coregrafie zero. la capitolul vorbit cu publicu. un 0.5. pentru da au zis cateva vorbe: hey are u having fun? i can't hear you si are alte cliche-uri. si sa nu uitam memorabilul "it's up to you budapest". stiu ca i-a scapat involuntar, pentru ca stia ca e in bucuresti ca a zis la inceput de multe ori hello bucharest si chestii de genu, dar oricum chiar daca i-a scapat tot de cacat a fost. da bucharest, budapest sunt cuvinte apropiata dar da-o naiba de treaba. asa ceva nu se face la un asemenea nivel (defapt asa ceva nu ar trebui sa se faca. pentru ca nu sunt primii care au facut asta, si clar nu sunt nici ultimii). sunt curios daca in budapesta striga cineva din gresala it's up to you bucharest. probabil ca nu.

oricum ideea in mare despre acest concert e ca m-a dezamagit total. ca sound da au fost geniali, s-a auzit perfect, au cantat perfect.si doar atat. si nu eu nu am venit doar pentru asta.