am vazut deja pe blogul Danei, pe blogul AIESEC Craiova si evident pe blogul Giorgianei posturi despre acest subiect. nu vreau sa mai comentez pe seama faptului ca in Craiova nu s-a mediatizat absolut deloc acest subiect. Vreau decat sa o felicit inca odata pe Giorgiana Neagu, Vice Presedinte Talent Management AIESEC Craiova, castigatoarea premiului 3 la Gala Premiilor in Educatie, categoria Studentul Anului si ii urez mult succes in continuare pe toate planurile. A demonstrat inca odata cat de important poate fi voluntariatul si cat de mult te poate ajuta atat pe plan profesional cat si pe plan personal. Sa speram ca prin chestia asta, faptul ca un student a obtinut premiul 3 la aceasta gala datorita realizarilor sale in domeniul voluntariatului, mai multi studenti vor deschide ochii si vor incerca si ei aceasta minunata experienta. Desi avand in vedere cat de putin mediatizata a fost aceasta gala, majoritatea studentilor habar nu au de chestia asta. Dar asa e la noi. Mediatizam scandalurile, coruptia, crimele si furturile, dar succesele in educatie nu.
Inca odata Giorgiana, felicitari si sa tii minte ca vom fi mereu mandri de tine
marți, 9 noiembrie 2010
duminică, 7 noiembrie 2010
Recrutare
ah.. recrutarea.. pot sa zic ca recrutarea e unu lucru care inca trezeste emotii puternice in mine si despre care ma simt in stare sa scriu si sa ii acopar toate aspectele (din punctul meu de vedere)
eu cand am intrat in recrutare, nu credeam neaparat in ea. adica aveam impresia ca recrutarea e ceva care vine de la sine, indiferent de oamenii care o organizeaza. dar daca stau bine sa ma gandesc, eu am vrut sa fiu intr-un oc de recrutare inca de cand am intrat in aiesec, dar din varii motive am decis sa nu ma implic in recrutarea de primavara.
dupa cum spuneam, nu credeam in recrutare. am intrat in acest oc doar cu scop personal. vroiam sa am si o experienta de E.R., care urma sa ma ajute sa decid viitorul meu pe acest departament. initial nici nu ma gandisem la recrutare. vroiam sa intru in oc-ul de lts, dar dupa cateva discutii cu team leaderul meu de pe vremea aia, adica Tzu, am decis sa intru in recrutare. zis si facut. m-am dus destul de increzator la interviu. din punct de vedere teoretic stiam foarte multe chestii legate de vanzari, singura mea problema era practica. am reusit sa intru in proiect. oamenii cu care lucram imi erau in proportie de 90% familiari. fifi, shoby, madalin, petri, lucrasem cu ei pe learn to change the future. singuru cu care nu avusesem aproape deloc tangenta pana atunci fusese dragos (si mai apoi luiza, dupa ce s-a alaturat ea si echipei noastre). nici nu imi imaginam cand am intrat cat de mult a putut sa ma schimbe recrutarea, cat de multe lucruri am invatat din ea si cat de intensa a putut sa fie experienta.
dupa cum am zis cu fifi shoby madalin si petri mai lucrasem. dar de-abi acum dupa ce s-a incheiat recrutarea mi-am dat seama cat de putin ii cunosteam pe oamenii astia si cat departe inca eram de ei, chiar daca facusem toti parte din oc-ul unui proiect care a durat 5 luni. un p-box chiar daca are durata asa mare nu inseamna foarte mult la capitolul relatii inter-umane. cel putin learn to change the future nu a insemnat pentru mine. pentru ca chiar daca am lucrat 5 luni cu oamenii aia, ma vedeam cu ei 2-3 ore pe zi, pe la o sedinta, la un training, sau la cort. uneori treceau zile in care daca nu aveam treaba nu ne vedeam unii cu altii. si chiar daca petreceam timp, petreceam timp cu anumite persoane din oc, nu cu toti. eram mereu impartiti pe la traininguri, la cort, la luat mancare si nu am fost o echipa in adevaratul sens al cuvantului. si eu cel putin asa cred ca se intampla in majoritatea pboxurilor (astept Youth Academy sa imi demonstreze contrariu).
recrutarea, chiar daca a fost o experienta scurta de o luna, dintre care 2 saptamani dureaza efectiv, a fost o experienta de 10000 de ori mai intensa decat ltctf-u. au fost 2 saptamani in care ma vedeam cu oamenii aia zi de zi. in care stateam ore intregi impreuna cu ei la stand. si apoi cele 12 ore de interviuri, in care chiar daca nu am fost intervievator si am fost doar "calauza" (sau baiat de mingi cum mi-a zis un membru nou), tot au insemnat 12 ore petrecute impreuna cu oamenii aia. si astea 2 saptamani au isnemnat mult mai mult decat 5 luni de pbox. au fost 2 saptamani in care am ajuns sa ii cunosc mai bine pe oamenii pe care credeam ca ii cunosc, si sa ma apropii si de oamenii cu care nu avusesem tangente deloc inainte.
in recrutare nu conteaza ca esti oc er sau oc tm sau oc promo. toata lumea face acelas lucru. inainte de proiect da, ai cateva responsabilitati specifice. dar dup-aia toata lumea face acelas lucru. toata lumea trage la fel de mult pentru nenorocitele alea de formulare care nu se intorc. nu conteaza ca esti ocp oc tm oc er sau oc promo. toata lumea merge la class shouturi toata lumea merge la remindere si la promovare pe hol. am invatat ca recrutarea nu se face singura. ca chiar conteaza oamenii care o fac. chiar daca e un proiect care efectiv nu aduce bani, dar aduce oameni, cea mai importanta resursa, mai importanta si decat banii (nici eu nu credeam ca o sa ajung asta, si nu nu am devenit fluffy si nu voi deveni vreodata fluffy, doar ca asta e realitatea). daca oamenii nu se streseaza si nu streseaza oamenii pe culoare, nu o sa vina nimeni la stand. in ultimele zile si noi eram epuziati fizic si psihic si chiar credeam ca absolut toata lumea de pe culoare auzise de AIESEC. culmea, mai erau persoana care in ultima zi, la ora 2 nu auzisera de AIESECE. si asta mi-a demonstrat ca mereu trebuie sa muncesti pana la final. pentru ca mereu exista sansa ca un om care poate fi foarte genial si perfect pentru AIESEC, nu a fost la scoala cand am facut noi class shoutu la sala lui si care nu a trecut prin fata standului, sau daca a trecut era grabit si nu a avut timp sa se intereseze. si daca te lasi batut in ultima zi si crezi ca gata, tot ce a fost de abordat a fost abordat, risti sa pierzi un om ca asta. si este o pierdere foarte mare.
dupa cum spuneam am fost OC ER pe recrutare pentru a ma putea decide in privinta viitorului meu pe acest departament. si mi-am dat seama ca nu sunt facut pt asta. la simulari e totu roz, si amuzant. dar in realitate nu e asa. in realitate nu ai sansa mereu sa faci cabu sau spinu. imi plac trainingurile pe vanzari, imi plac simularile, dar doar atat. si am decis ca nu are rost sa mai continui. am stat un an, am invatat multe chestii care imi vor folosi pe viitor pentru ca de vanzari te lovesti la orice pas. si tot din cauza recrutarii m-am mutat si pe tm. pentru ca mi-am dat seama ca acolo poti invata foarte multe lucruri. eu si-asa am multe puncte slabe pe partea de motivare si tinere aproape a echipei pe care trebuie sa mi le imbunatatesc. recrutarea mi-a facut sa imi dau seama ca nu pot sa vorbesc in public. in momentul de fata chair imi e imposibil. dar stiu ca atata timp cat vrei ceva, nimic nu e imposibil. sper ca tm-u ma va ajuta sa dezvolt aceste chestii.
oricum deviai un pic de la subiect. trebuie sa inchei ca in 7 minute imi incepe raidu (ceva legat de World of Warcraft, nu intru in detalii). si inainte de asta vreau sa ii multumesc lui fifi, shoby, dragos, petri, luiza, madalin pentru cele 2 saptamani perfecte pe care le-am petrecut alaturi de ei si care m-au facut sa invatat de multe lucrui
ps: intelegi ba? nem tu dom!
eu cand am intrat in recrutare, nu credeam neaparat in ea. adica aveam impresia ca recrutarea e ceva care vine de la sine, indiferent de oamenii care o organizeaza. dar daca stau bine sa ma gandesc, eu am vrut sa fiu intr-un oc de recrutare inca de cand am intrat in aiesec, dar din varii motive am decis sa nu ma implic in recrutarea de primavara.
dupa cum spuneam, nu credeam in recrutare. am intrat in acest oc doar cu scop personal. vroiam sa am si o experienta de E.R., care urma sa ma ajute sa decid viitorul meu pe acest departament. initial nici nu ma gandisem la recrutare. vroiam sa intru in oc-ul de lts, dar dupa cateva discutii cu team leaderul meu de pe vremea aia, adica Tzu, am decis sa intru in recrutare. zis si facut. m-am dus destul de increzator la interviu. din punct de vedere teoretic stiam foarte multe chestii legate de vanzari, singura mea problema era practica. am reusit sa intru in proiect. oamenii cu care lucram imi erau in proportie de 90% familiari. fifi, shoby, madalin, petri, lucrasem cu ei pe learn to change the future. singuru cu care nu avusesem aproape deloc tangenta pana atunci fusese dragos (si mai apoi luiza, dupa ce s-a alaturat ea si echipei noastre). nici nu imi imaginam cand am intrat cat de mult a putut sa ma schimbe recrutarea, cat de multe lucruri am invatat din ea si cat de intensa a putut sa fie experienta.
dupa cum am zis cu fifi shoby madalin si petri mai lucrasem. dar de-abi acum dupa ce s-a incheiat recrutarea mi-am dat seama cat de putin ii cunosteam pe oamenii astia si cat departe inca eram de ei, chiar daca facusem toti parte din oc-ul unui proiect care a durat 5 luni. un p-box chiar daca are durata asa mare nu inseamna foarte mult la capitolul relatii inter-umane. cel putin learn to change the future nu a insemnat pentru mine. pentru ca chiar daca am lucrat 5 luni cu oamenii aia, ma vedeam cu ei 2-3 ore pe zi, pe la o sedinta, la un training, sau la cort. uneori treceau zile in care daca nu aveam treaba nu ne vedeam unii cu altii. si chiar daca petreceam timp, petreceam timp cu anumite persoane din oc, nu cu toti. eram mereu impartiti pe la traininguri, la cort, la luat mancare si nu am fost o echipa in adevaratul sens al cuvantului. si eu cel putin asa cred ca se intampla in majoritatea pboxurilor (astept Youth Academy sa imi demonstreze contrariu).
recrutarea, chiar daca a fost o experienta scurta de o luna, dintre care 2 saptamani dureaza efectiv, a fost o experienta de 10000 de ori mai intensa decat ltctf-u. au fost 2 saptamani in care ma vedeam cu oamenii aia zi de zi. in care stateam ore intregi impreuna cu ei la stand. si apoi cele 12 ore de interviuri, in care chiar daca nu am fost intervievator si am fost doar "calauza" (sau baiat de mingi cum mi-a zis un membru nou), tot au insemnat 12 ore petrecute impreuna cu oamenii aia. si astea 2 saptamani au isnemnat mult mai mult decat 5 luni de pbox. au fost 2 saptamani in care am ajuns sa ii cunosc mai bine pe oamenii pe care credeam ca ii cunosc, si sa ma apropii si de oamenii cu care nu avusesem tangente deloc inainte.
in recrutare nu conteaza ca esti oc er sau oc tm sau oc promo. toata lumea face acelas lucru. inainte de proiect da, ai cateva responsabilitati specifice. dar dup-aia toata lumea face acelas lucru. toata lumea trage la fel de mult pentru nenorocitele alea de formulare care nu se intorc. nu conteaza ca esti ocp oc tm oc er sau oc promo. toata lumea merge la class shouturi toata lumea merge la remindere si la promovare pe hol. am invatat ca recrutarea nu se face singura. ca chiar conteaza oamenii care o fac. chiar daca e un proiect care efectiv nu aduce bani, dar aduce oameni, cea mai importanta resursa, mai importanta si decat banii (nici eu nu credeam ca o sa ajung asta, si nu nu am devenit fluffy si nu voi deveni vreodata fluffy, doar ca asta e realitatea). daca oamenii nu se streseaza si nu streseaza oamenii pe culoare, nu o sa vina nimeni la stand. in ultimele zile si noi eram epuziati fizic si psihic si chiar credeam ca absolut toata lumea de pe culoare auzise de AIESEC. culmea, mai erau persoana care in ultima zi, la ora 2 nu auzisera de AIESECE. si asta mi-a demonstrat ca mereu trebuie sa muncesti pana la final. pentru ca mereu exista sansa ca un om care poate fi foarte genial si perfect pentru AIESEC, nu a fost la scoala cand am facut noi class shoutu la sala lui si care nu a trecut prin fata standului, sau daca a trecut era grabit si nu a avut timp sa se intereseze. si daca te lasi batut in ultima zi si crezi ca gata, tot ce a fost de abordat a fost abordat, risti sa pierzi un om ca asta. si este o pierdere foarte mare.
dupa cum spuneam am fost OC ER pe recrutare pentru a ma putea decide in privinta viitorului meu pe acest departament. si mi-am dat seama ca nu sunt facut pt asta. la simulari e totu roz, si amuzant. dar in realitate nu e asa. in realitate nu ai sansa mereu sa faci cabu sau spinu. imi plac trainingurile pe vanzari, imi plac simularile, dar doar atat. si am decis ca nu are rost sa mai continui. am stat un an, am invatat multe chestii care imi vor folosi pe viitor pentru ca de vanzari te lovesti la orice pas. si tot din cauza recrutarii m-am mutat si pe tm. pentru ca mi-am dat seama ca acolo poti invata foarte multe lucruri. eu si-asa am multe puncte slabe pe partea de motivare si tinere aproape a echipei pe care trebuie sa mi le imbunatatesc. recrutarea mi-a facut sa imi dau seama ca nu pot sa vorbesc in public. in momentul de fata chair imi e imposibil. dar stiu ca atata timp cat vrei ceva, nimic nu e imposibil. sper ca tm-u ma va ajuta sa dezvolt aceste chestii.
oricum deviai un pic de la subiect. trebuie sa inchei ca in 7 minute imi incepe raidu (ceva legat de World of Warcraft, nu intru in detalii). si inainte de asta vreau sa ii multumesc lui fifi, shoby, dragos, petri, luiza, madalin pentru cele 2 saptamani perfecte pe care le-am petrecut alaturi de ei si care m-au facut sa invatat de multe lucrui
ps: intelegi ba? nem tu dom!
Un nou post
m-am intors si eu inapoi la bloguit. as avea multe sa zic, mai ales daca ar trebui sa continui ce am inceput in postul anterior. dar sincer, unele lucruri trebuie spuse la un anumit moment. ce aveam eu de spus in legatura cu marea si in legatura cu multe alte lucruri, nu le mai pot spune acum. nu ca nu as avea ce sa zic sau ca le-am uitat, dar mi-am pierdut entuziasmul pentru in ele. daca vreau sa scriu despre un lucru trebuie sa scriu atunci imediat, cand inca imi e proaspat in minte si emotiile care mi le-a trezit nu au disparut. acum degeaba as scrie despre cum a fost in vama, sau despre cum a fost la festivalul medieval de la bistrita, la concert la iron maiden, la conferinta de finance sau la rock me. nu ar mai avea nici un farmec.
asta este fel de post test gen "Hello World" (programatorii stiu la ce ma refer) ca sa vad daca inca imi mai imi sta in fire sa scriu. si dap testu a reusit, pe ecran a fost afisat mare HELLO WORLD si eu inca am chef de scris.
asta este fel de post test gen "Hello World" (programatorii stiu la ce ma refer) ca sa vad daca inca imi mai imi sta in fire sa scriu. si dap testu a reusit, pe ecran a fost afisat mare HELLO WORLD si eu inca am chef de scris.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)